O confesiune şi o meditaţie despre mediul evreiesc din România de după al doilea război mondial, pornind de la propria experienţă şi biografie a autorului, în prezent conferenţiar la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Având ca nucleu un dialog cu tânărul filozof Sandu Frunză, de la Universitatea din Cluj, cartea reconstituie viaţa evreilor din Iaşi (oraşul natal al autorului), de după război, adolescenţa în perioada stalinistă, dilemele şi reflecţiile stimulate de opţiunile mediului evreiesc din România în noile condiţii de după război, având de ales între integrarea în viaţa socială şi intelectuală românească marcată de tentaţia şi pervertirea comunistă sau, dimpotrivă, alternativa stabilirii în Israel.
O semnificativă parte a cărţii se concentrează asupra evoluţiei acelor intelectuali evrei care au părăsit România în perioada ceauşistă, dificultăţile şi dramele adaptării la o nouă ambianţă culturală, ca şi complexa relaţie cu mediul şi cultura în care s-au format.
Pe parcursul a câteva decenii, amintirile şi reflecţiile autorului reconstituţie, dintr-un unghi inedit şi foarte personal, mediul universitar ieşean, ca şi universul spiritual al intelectualilor israelieni originari din România.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.