Iosif Brodski

Iosif Brodski – unul dintre cei mai mari poeţi ruşi ai secolului al XX-lea – s-a născut în data de 24 mai 1940 la Leningrad.

Tatăl său, Aleksandr Ivanovici Brodski (1903-1984), a lucrat ca fotocorespondent la un ziar militar, terminând războiul cu gradul de căpitan de rangul III, după care a lucrat la secţia de fotografie a Muzeului Marinei Militare din Leningrad. Mama, Maria Moiseevna Volpert (1905-1983), a fost contabil. Casa de pe Obvodnii canal, în care s-a născut Brodski, a fost distrusă de bombardamente la sfârşitul anului 1941.

Viitorul poet a locuit la Leningrad împreună cu mama sa, pe strada Rileev nr. 2, ap. 10. Brodski citeaza cartea lui Lev Trotki Literatura şi revoluţia, provocând un scandal cu profesorul E.I. Naumov. Probabil din seara respectivă poetul a atras atenţia organelor de securitate ale statului. (1958) În ziarul Vecernii Leningrad, apare un foileton semnat de A. Ionin, I. Lerner şi M. Medvedev cu titlul Un trântor de la periferia literaturii. Începutul perioadei de urmărire a poetului. În anul 1964, este arestat. Are loc primul proces, prin care se ia hotărârea ca Brodski să fie trimis la o expertiză psihiatrică (la clinica de pe malul râului Priajka) şi să fie internat la bolnavii violenţi, unde rămâne trei zile. Este declarat ” apt de muncă, în consecinţă, se pot lua măsuri administrative”, cel de-al doilea proces al lui Brodski soldându-se cu o sentinţă de cinci ani de munca în Nordul Rusiei.

Este deportat în satul Norenskaia, raionul Konosa, regiunea Arhanghelsk. Ambele şedinte ale tribunalului au fost stenografiate de Frida A. Vigdorova, fiind prezentate în extenso de I.A. Gordin, în cartea Delo Brodskogo. Ca urmare a intervenţiei a unor importante personalităţi culturale europene (inclusiv a scrisorii lui J. P. Sartre adresată conducerii ţării), provocată de publicarea în occident a stenogramei procesului, făcută de Frida Vigdorova, Brodski, după 18 luni de muncă silnică şi exil intern, este eliberat înainte de termen (sentinţa a rămas valabila, însă termenul a fost redus la cel efectuat). În ajunul plecării din URSS, Brodski îi scrie o scrisoare deschisă lui L.I. Brejnev, convins că se va întoarce în ţară, „în carne şi oase sau pe hârtie”: „chiar dacă poporul meu nu are nevoie de trupul meu, sufletul meu îi va fi de folos.” La Viena Brodski este aşteptat de şeful redacţiei Ardis (New York), Karl Proffer, care îi face propunerea de a deveni poet la universitatea Michigan. Aici îi este prezentat lui W.H. Auden. Tot atunci face cunoştinţă cu sir Isaiah Berlin. În anul 1979, mama poetului i se adresează lui Brejnev cu rugămintea de a i se permite să-şi vadă, şi la recomandarea medicilor, unicul fiu, operat pe cord deschis cu un an înainte. Cererea i se refuză. Scrisoarea se păstrează în Muzeul Ahmatova.

În anul 1981, se mută la New York. Fără să fi absolvit şcoala generală, Brodski a predat în şase universităţi din SUA, inclusiv Columbia şi New York şi Marea Britanie. Scrie şi publică ritmic poeme, proză, eseuri. În 1987, i se decernează Premiul Nobel, pentru „opera sа atotcuprinzătoare, plină de o gândire lucidă şi de poezie strălucitoare”. Primeşte premiul MacArthur Fellows Program. Poeziile sale încep să fie publicate în Rusia o dată cu Perestroika.

Din 1990 încep să apară volume «Иосиф Бродский размером подлинника», сборник, посвящённый 50-летию поэта (проза и интервью И. Бродского, а также статьи о нём). Poetul se căsătoreşte cu Maria Sozzani, traducătoare de origine ruso-italiană. (1991) În 1995, primeşte titlul de cetăţean de onoare al Sankt-Petersburgului. Încep invitaţiile de a reveni în patrie. Brodski refuză, intimidat de perspectiva onorurilor şi a atenţiei din partea presei. Unul din ultimele sale argumente a fost acela că „cea mai bună parte din mine – sunt versurile mele”. În 1996, 28 ianuarie, moare în urma unui infarct la New York (Morton Street).