Treptele fericiților

«Treptele fericiților» e un volum scris într-o proporție covârșitoare după decesul Mamei, ce are un dulce nume slav – Liubovi, care înseamnă «iubire». E vorba de o serie de dialoguri vii, exasperant de vii, cu ceea ce numesc eu «matca ființei», prin care ai fost adus aici. O parte din aceste dialoguri și psalmi e transcrisă în acest volum și simt că aceste poeme i-ar ajuta pe mulți să se reapropie, din alt unghi, de părinții lor.
Devii mai tăcut după ce pleacă Părinții… Acceptând faptul că ei s-au retras în nevăzut, simți că în realitate ei… n-au plecat, ci sunt, clipă de clipă, cu tine. De dorul de ei exclus să te vindeci, pentru că prezența lor e resimțită până la un soi de tiranie, uneori dulce, alte dăți însă imperativă, ziditoare aș spune.” (Aura Christi)

Viață trăită ca-n somn
în miezul unei tornade,
din care, uneori, un înger
uituc mă smulge și cade.

Dispare apoi și mă adună,
redându-mă focului iar.
Ce să fac, Doamne, cu
acest bezmetic hotar,

peste care pășesc fără a clipi
din ochi, fără să înțeleg ceva?
Știu doar gustul arderii de tot,
moștenit pe vremuri, cândva,

fără să-mi amintesc când anume,
de unde și cum… Jariște. Seară.
E tornada de grație; în miezu-i
încins: aceeași, salvatoare, scară.

Héctor Briosos (Spania): „Aura se arată nu doar existenţialistă, ci, în multe poeme, devine mistică, spirituală (…) Avem în faţă o artistă bogată în imaginaţie, liberă şi stăpână pe propria-i artă, o surprinzătoare mistică modernă pe care o salut din Madrid.” (Din Adevărul, Târgul de carte de la Retiro. Aura Christi, văzută din Spania, 7 iunie, 2018; traducere din limba spaniolă de Dana Oprica)

Adam J. Sorkin (SUA): „Poezia Aurei Christi explorează «subterana dinlăuntru» într-o atmosferă plină de mister, emoție și cuvinte, precum „pictează fulgere la asfințit”. Pentru Christi, «inima știe totul», iar «magia»  poetului, «în lumina vie, înceată», te poartă «pe aripa ei mare, străvezie» spre locul, în care «rămâi ochi în ochi cu Dumnezeu». O poezie de mare forță lirică și imaginație debordantă.” (Din „Orbita del Dio ꞏ Orbita zeului”, Ediție bilingvă româno-italiană, traducere în italiană de  Ștefan Damian și Francesco Corsi, Editura Aracne, Roma, 2018, Italia)

Petru Iamandi: „Marea literatură se naște din pornirea de a explora necunoscutul dincolo de limitele lui perceptibile, de a-și apropia cât mai mult acea realitate supremă nesusținută de conceptele raționale, de investigația empirică. Unii poeți, precum Aura Christi, au un nume pentru această Realitate misterioasă – Dumnezeu, pe care o reconstruiesc după cum le dictează intuiția și imaginația, oferind propria versiune despre divinitate. Zeu înainte de a fi Dumnezeu, pentru Aura Christi Dumnezeu este confesorul, căruia i se destăinuie fără nicio reținere, împărtășindu-i spaimele, disperarea și speranțele, cerându-i sfatul. Dumnezeu pare să-i răspundă și din acest dialog se naște o poezie capabilă să înfrunte inteligența secolului XXI, tot mai pragmatică, tot mai sceptică și mai săracă din punct de vedere cultural. (Din „Orbita del Dio ꞏ Orbita zeului”, Ediție bilingvă româno-italiană, traducere în italiană de Ștefan Damian și Francesco Corsi, Editura Aracne, Roma, 2018, Italia)