Regina Maria. Prin puterea destinului

A fost nu numai o femeie foarte frumoasă, mul­tiplu talentată, rafinată și inteligentă, acla­mată pe străzile unei metropole ca Parisul, „the last Romantic” și „simbol al succesului”, cum a denumit‑o în biografia pe care i‑a închinat‑o acum câteva decenii, la New York, Hannah Pakula. A fost nu doar o regină care s‑a implicat hotărâtor și benefic în decizii politice majore privind patria sa de adopțiune devenită „România ei”, negociind în vremea Tratatului de la Versailles cu neîmblânzitul Clemenceau, „părintele Victoriei”, după ce împiedicase ratificarea de către augustul său soț a tristei „păci de la București”.

A fost nu doar vedeta demnă de Hollywood care a cucerit publicul american în celebra‑i vizită peste Atlantic din 1926, nemurită până azi prin existența unui muzeu care i‑a fost închinat în statul Washington. / Răzvan Theodorescu

Încoronarea regilor Ferdinand și Maria, în catedrala clădită special cu acest scop, este ultimul act fundamental întregitor al Marii Uniri. Fără încoronare, Marea Unire rămânea neîmplinită. Așa, prin organiza­rea impecabilă a actului, voința de unire a poporului român era consfințită deplin, în fața țării, a lumii și a lui Dumnezeu. / Ioan-Aurel Pop

Venită din Anglia victoriană, ca nepoată a regi­nei Marii Britanii, împărăteasa Indiilor, și a țarului Alexandru al II‑lea al Rusiei, tânăra principesă de nici 17 ani sosea la gurile Dunării în mijlocul unui popor latin, cu ale cărui obiceiuri se va obișnui greu, dar al cărui destin îl va asuma plenar, dintr‑o iubire nedez­mințită, purtată țării pe care soarta i‑a hărăzit s‑o con­ducă în război și pace, iar grația divină îi va îngădui să se încoroneze, la Alba Iulia, în 15 octombrie 1922, alături de augustul său soț, Ferdinand cel Loial, ca suverană a României Mari. / Narcis Dorin Ion

Dintr‑o prințesă răsfățată și curtată, o frumusețe unică în Europa secolelor al XIX‑lea și al XX‑lea (și nu numai!), una dintre cele mai libere, inte­gre și pasionale prințese titrate ce calcă pe pământ românesc, căreia îi plăcea la nebunie să călărească, lungile escapade familiarizând‑o și apropiind‑o de locul unde fusese adusă la doar 17 ani, se transformă în chip imprevizibil – în raza uimirii Regelui Carol I, neamțul dis­ciplinat, sec și sever, care‑i tolerează cu reală dificul­tate nesupunerile! – în Regina‑soldat, în Regina‑Mamă, în timp, iubită și venerată de poporul român, căruia în vremuri de restriște i‑a fost scut, alean, blazon, liman întemeietor și pavăză. O uriașă de un farmec irezisti­bil, cu un caracter puternic, care ar fi întors din drum armate, ca să‑și apere țara adoptivă. / Aura Christi