Ideea necesității abordării problematicii teoriei lecturii ni s-a conturat destul de neclar când încheiam o sumară trecere în revistă a câtorva teorii pe care le-am considerat a fi la «izvoarele aventurii metodologice modern». Ulterior, extinzând incursiunea la sociologie, teoria imaginarului, estetica receptării, principiile istoriei contrafactuale și teoria comunicării (unele abordate și în structură de curs universitar), harta teoriei lecturii a devenit mai clară, simultan cu elaborarea unor comentarii privind «starea culturală» a câtorva opere prezente în canonul literar românesc, dar și la un contact mai atent cu mișcarea devenită tot mai haotică a ideilor din realitatea imediată. (…)
Și o ultimă apostilă: Rândurile noastre nu vor învăța pe nimeni ce, cum și de ce să citească; dar, poate, un exemplar va ajunge undeva unde să se înțeleagă faptul că, fără o educație umanistă încă de pe prima treaptă a școlii și fără crearea unui larg climat cultural marcat de simțul calității vieții intelectuale, stingerea «omului cultural» ne va duce către o postistorie sinonimă cu preistoria. (Mircea Braga)
Eurobservator –
România literară nr. 13/2020
Sonia Elvireanu
O carte utilă în domeniul teoriei literare ne oferă istoricul, criticul și teoreticianul literar Mircea Braga cu Ultima frontieră (Ideea europeană, 2018). Autorul privește evolutiv fenomenul literar, în lumina unor teorii occidentale ale receptării. Cartea sa e structurată în trei părți, precedate de un preambul despre fragilizarea conceptelor teoretice și limitele unor grile de lectură. Autorul poartă cititorul printr-un câmp informațional în care ancorează teorii ale lecturii, oferindu-i în final propria percepție critică a operei unor scriitori români.
https://romanialiterara.com/2020/04/mircea-braga-ultima-frontiera/