Cititorul îl reîntâlneşte pe acelaşi Cezar Ivănescu agitat, polemic, necruţător înainte de toate cu sine însuşi, ca să aibă îndreptăţirea de a pretinde şi altora rigoare maximă şi fără rabat, în judecarea formelor sensibile, de a aprecia, după normele grele ale destinului scriitoricesc predispoziţia confraţilor de a se angaja cu toată fiinţa în aventura fără seamăn a creaţiei de tip genial.
Legea acceptabilă şi de aur se deduce din preceptul moştenit după textele sacre: „mulţi chemaţi dar puţini aleşi”. Cezar Ivănescu se doreşte a fi printre aceştia din urmă. Şi chiar este (!) dacă i se identifică semnele şi „rănile”. Nu trebuie să ne neliniştească, prin urmare, cuvintele grele, cu rost în fond, şi cu hotărârea omului, la adresa impostorilor, a criticilor de ocazie, a meseriaşilor de duzină. Pe corabia argonauţilor mulţi s-au încumetat să urce la plecare, dar puţini s-au învrednicit să poarte cununa de legendă la întoarcere.
Urcuşul pe scara lui Iacob, până la întâlnirea cu lumina, îngerii şi poezia adevărată, nu-i este accesibil oricui. (Petru Ursache)
Recenzii
Nu există recenzii până acum.