Rămășagul (eBook)

„Boier Grozea îl văzu pe unchiaș mergând la deal și atât de anevoie se târa, sărmanul, că din doi pași l-ai fi întrecut. Și apoi, stai și-l așteptă! N-ajunge el nici la jumătatea coastei, necum la Lacul Dracului, se gândi Tudor Grozea, rezemat de loitră. Păi cu mersu ăsta amărât vrea el să-mi ciuntească o parte din moșie? Cu mersu ăsta prăpădit-bicisnic?! Până să facă el un pas, fac eu zece. Și zece de-ai lui nu împlinesc unul de-al meu, zdravăn. Să vezi că moșu ăsta încurcăreț mă ține-n loc cu gluma lui. Se face de prânz și m-or fi așteptând la conac, cu demâncare. Și eu, aci la cazanu neisprăviților de obeni, momit cu vorbe și pahare. Mai bine nu coboram până aici. Drum în sus, nu glumă. Și moș Ion, care-mi strică tot cheful zilei, cu arțagu lui. Cum să-mi stea el înainte și să mă privească în față? Știe el pe câți i-am miruit la oaste? Păi cu mine și-a găsit nașu! De n-o putea nici să ridice sacu, îi îndes pământu-ăla cu pumnu, pe gât. Să se sature de pământul altuia. Îi închid eu gura. Să mi se uite el în față, mie?! M-am uitat eu mai-nainte la el – și ce-am văzut? Că moșu e dus de mult, bietul, are privirea celui care s-a dus. Și nu-i vine să creadă. Păi, ăștia pierd. Care nu le vine să creadă ce-o să li se-ntâmple…“